Se afișează postările cu eticheta praf. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta praf. Afișați toate postările

23 octombrie 2013

Efectul nostru


Deschide usa, te rog
si lasa-ma sa ies din
inima mea fara sa privesc
in urma.
Lasa-ma sa intru in
inima ta, pe care nu o
cunosc si unde-mi va fi
mai cald.
Mi-e atat de frig aici,
am ajuns sa cunosc fiecare
coltisor in intunericul acesta orbitor.
Si totusi sa nu aflu nimic 
despre mine.
Deschide-mi poarta bratelor 
tale...
Ma voi strecura ca
un firicel de praf si te voi
incalzi si eu, la randul meu.

Stiu ca vrei asta.

" You and I`ve got what it takes
to make it, we won`t fake it."

21 februarie 2013

Another kind of pain



    Daca as putea intelege de ce exist, as putea sa-ti spun ca sunt pentru noi doi, si ca tu, la randul tau, ai acelasi destin. De a fi unul din noi, jumatatea unui intreg. Dar nu inteleg, nu am raspunsul si nu te pot minti. Sunt o contemplativa, nu o mincinoasa.
    Dar ah, "ma doare o rana". Acum l-as putea pricepe pe Stanescu, durerea lui sufleteasca mai exact. Neputinta de a realiza ceva concret. Sunt doar cuvinte "mari" si simtiri si mai mari care domina un corp material, atat de puternic pana la aparitia lacrimilor.
    Stiu ca e o buba pe undeva, o caut cu disperare, dar nu o gasesc. Nu inteleg de ce exist, dar rana aia continua sa ma doara. Sunt bolnava. De cifra 1, pentru ca sunt Una si tu esti Unul. Pentru ca, impreuna, suntem Unul si Una in acelasi timp.
    Nu ma mai doare sufletul. Ma doare firul de par cu varful tocit, fiecare por si fiecare firisor de praf, fiecare zambet si fiecare respiratie. Ma doare alunita de pe sanul drept.
   Cand sunt Eu cu Mine, mi-e teama de Mine, de ceea ce as putea sa par in fata Ei. Ma vede mereu dezbracata, goala, iar eu mereu ma rusinez. Ma lasa in pace, nu mi-a zis niciodata nimic, asteapta sa o pot privi in ochi. In ultimul timp am inceput sa ma intreb daca nu cumva sunt Mine si privesc inspre Eu...
   Daca as putea intelege de ce exist, ti-as spune si tie de ce...