Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
30 iulie 2013
Aproape acolo
Numai daca
m-as pierde printre
gandurile pe care nu le-am zis
niciodata de teama ca vor fi
dureroase...
Sau printre privirile pe care
am vrut sa i le arunc de fiecare
data cand era in preajma mea...
Mi-am inghitit vorbele si mi-am
rotit ochii in alta directie, la fel
cum soarele se ghideaza dupa o
rochie neagra sau un bebelus
cu ochii inchisi cauta sanul mamei.
M-am inhamat la portile dorintelor
si idealurilor pentru ca a fi de unul
singur in lumina e mult mai
inspaimantator decat a fi langa
bratul cuiva in intuneric.
Acum mi-am uitat gandurile
de altadata si nu mai am cum sa-l
privesc pentru ca nu-l mai Vad.
Acum nu mai traiesc in trecut,
dar nici nu stiu unde anume traiesc.
20 iunie 2013
Sunt pe calea cea buna
Sunt pe calea cea buna.
Stiu asta pentru ca am
infruntat multe, mai multe
decat mama ar putea intelege.
Am tacut cand era loc
numai de tacere, am incurajat
cand nu aveam incredere
nici macar in mine insami.
Am zambit cand imi venea
sa plang, dar si cand imi
venea sa zambesc.
Am plans cand am
fost singura si nu m-a vazut
nimeni, m-am indragostit
de fiecare data.
Am ranit si mi-a parut
rau, chiar si atunci cand
nu am fost eu de vina.
Dar sunt pe calea cea buna!
Pot sa iubesc atat de mult,
in atatea feluri
si culori si sunete.
Pot sa ascult, pot
in sfarsit sa am rabdare
si sa astept.
Pot sa iert !
12 martie 2013
E locul unde...
Pleaca, nu te mai intoarce,
nu privi iar inapoi.
Nu pasi cu frica la nesfarsit...
Si nu uita ca traiesti
in lumea ta,
pe care tu ai construit-o
si tu o controlezi.
Nu ea pe tine.
Pleaca spre iesirea pe care
o cauti cu gandul
de ani incoace.
Oare ce te-a oprit sa
te eliberezi?
Dute cu mintea-nainte
sa astepte in lasarea
serii, in noaptea
dinaintea zilei.
Si nu mai ezita, o
vei vedea si recunoaste.
Chiar daca nu stii cum
arata. E salvarea ta !
Si are o inima sfaramata...
10 martie 2013
Ai putea sa ma iubesti
Acum, sunt incolora
inodora sau insipida.
Nu imi poti spune
cum miros, ce gust am
sau ce culoare ai vrea
sa fiu
Nu ma mai poti picta
azi negru, maine rosu
poimaine alb.
Nu voi mai fi ba dulce,
ba amara pentru ca
asa imi ceri, nu voi
mai mirosi a vanilie
sau a lacrimioare.
Niciodata pentru tine.
Nu mai poti face asta
pentru ca nu mai ai cum,
pentru ca totul s-a epuizat.
Insa, exista un singur lucru
pe care l-ai putea face
si acesta, numai daca vrei.
Ai putea sa ma iubesti.
3 martie 2013
Multifunctionali
Momentul in care m-am
urcat pe scara vietii ca sa
mangai luna mi-a aratat
ca orice se poate.
Se poate orice...
Poti sa zbori daca
vrei. Daca vrei numai.
Poti sa iubesti cu ochii
sau cu inima in acelasi timp.
Poti sa fii acelasi sau
sa te reinventezi mereu.
Poti fi zanatic si sa
vezi zane.
Sa fii limitat si
sa vezi numai zmei.
Se poate orice...
Poti fi atat de fierbinte
incat sa incalzesti soarele,
sa topesti pamantul si
sa te afunzi in miezul lui,
sa dansezi cu lava,
sa iti fie frig fiind
inconjurata de ea.
Poti avea un nou
inceput in fiecare zi
si poti sa ii pui capat
cand vrei.
Poti sa dormi ziua
si sa traiesti noaptea.
Dar ce trist, putem
atatea si totusi ne
plangem de nimicnicia
noastra !
Suntem oripilati ca
poate sa ne doara, dar
nu ne dam seama
ce exista dincolo de
acest simtamant.
Suntem singuri, dar
putem atatea.
E minunat si
trist in acelasi timp !
13 februarie 2013
White Nights
Se aud in noapte care trase
peste pietrisul sarac.
Si nu mi-e frica,
gandul la tine iar ma poarta,
iar ma cuibaresc in bratele tale imaginare.
Trupul tau e atat de fierbinte, il simt !
chiar si fara sa existe langa mine.
Nu e cine sa ma aline, pentru ca
nu e.
Numai amintirea dureroasa
si imaginatia mea bogata ma mai scapa
de framantatul dor de tine.
Esti aproape cu sufletul, ma cuprinzi
strans si soptesti ceva,
ceva ce nu aud si nu inteleg.
Sunt numai pentru atingerea ta.
Care ma face sa aburesc ca o paine calda.
Uneori am impresia ca pot fi fericita
numai cu asta.
Si astept lasarea serii peste tot ce ne-nconjoara
ca sa te mai pot strange, saruta si mirosii,
ca sa-mi mai las inca o lacrima pe pieptul tau.
Asa e in fiecare noapte.
Strang perna in brate si te visez altfel decat
o faceam in noaptea precedenta.
Insa, imi lipsesti tu cu adevarat,
cu a ta caldura in brate si in buze
pe gatul meu, cu mana in parul tau adevarat.
Imi lipsesti. Si cu acest lucru simt
ca lipseste o parte din mine, din
ceea ce ar trebui sa fiu EU.
Sunt incompleta.
Sunt fara tine, fara de tine, de mine,
de noi, de tine, de mine, de noi....
Etichete:
amintire,
brate,
dor,
dragoste,
fericire,
Gandul,
iubire,
langa mine,
nopti albe,
poezie,
saruta,
Sasebo,
seara,
tine,
trup,
versuri,
White Nights
23 ianuarie 2013
Primul sarut
Un fir de martipan langa a ta ceasca de cafea tare
Intr-o cana rosie, pentru un strop de culoare,
Din cand in cand, niste priviri accidentale...
Sa imi spui : "esti mai dulce ca acea pasta de migdale" !
Iar forma mea de multumesc ar fi roseata de pe fata mea
Care ar fi de-ajuns, asa s-ar cunoaste profunzimea
Tu ai vedea...
Si printre ore de complicitate, si peste ore de tigari
Desigur, de copii ce suntem...mai merg si
ore de aberari.
Uimita sa fiu cand scrii pe servetelul din fata mea "sarut"
Cu un semn al intrebarii dupa, nu unul mohorat.
Iar in secunda urmatoare, sa strig un da mare si tare,
Sa ne sarutam, si da...stiam ca e o salvare
19 ianuarie 2013
Good night moon
"Te sarut intr-o zi", numai asta-mi rasuna-n cap
Si oricat as vrea, nu reusesc sa scap
De a ta privire care mi-a pus capac. Devine handicap.
Ma rasucesc in pat, tot cu gandul la tine.
Strang la piept pernele, in pumni cearseaful...
stiu ca nu tine
Inchid ochii, iar esti langa mine.
Mi-e clar, imi este dor de tine.
Ora se scurge, minutele trec...bezna ramane intr-o carapace
Gandul la tine nu-mi mai da pace...
Inca nu ai spus "ai grija", inca te astept incoace
Sa-ti spun noapte buna.
Dar chiar si asa, noapte buna
Oriunde ai fi...
15 ianuarie 2013
Fara el
Cu o floare prin geanta uitata,
Se plimba prin oras cu o privire crispata.
Inca il mai cauta si inca-l mai vrea,
Sufletul ii este strans intr-o curea.
Cat a trecut...nici nu mai stie.
Dar e cert, de cand a plecat
nu se mai simte vie.
Nu mai stie sa zambeasca, sa iubeasca...
Nu mai stie cum sa traiasca
Fara el. Inima-i mai bate si acum
Gandindu-se la ei. Sa il uite? Nicidecum.
Cand inca mai simte atingerea lui
Si se cutremura: Ah, buzele lui...
Si peste tot il cauta cu privirea,
Nu se poate abtine, e mult prea dulce amintirea
Si prea amara in acelasi timp
Deja s-a scurs alt anotimp...
Fara el. Il vrea in fiecare clipa.
Tone de frig in fiinta-i se tot infiripa...
Si stie ca nu se mai poate. Dar spera.
Chiar daca cu intreaga lume dispera.
Pentru ca e fara el.
13 ianuarie 2013
One of the few
L-am vazut trecand pe langa mine,
Cu pleata in vant, cu miscari sublime.
M-am uitat la el intens s-am zambit,
Posibil ca si Cupidon sa ma fi lovit...
Dar el trecea, trecea, mergea, mergea,
Cu siguranta se gandea la ceva...
Pentru c-avea un aer de visator,
Inima mea nu l-a ales aleator.
Dar nu m-a vazut si nu s-a uitat la mine.
Si ce pacat, stiam ca zambetul meu ii apartine,
De privirea lui as fi avut nevoie...
Te rog, priveste-ma...ai cea mai mare voie!
Dar a trecut, era deja departe,
In acel moment simteam ca un univers ne desparte.
As fi avut nevoie...sa stiu
Daca e El. Sa ma pot simti un om viu.
Mersul lui era perfect, usor si drept...
Oare de ce mi-a gonit inima din piept?
Statea in gat si inghiteam in sec,
Mai bine nu-l vedeam, numai ca sa nu
ma mai confrunt cu un esec.
Inca mai am impresia ca-l vad uneori,
E doar o iluzie insa, dintr-o mie de culori.
Se intampla asa pentru ca-l astept mereu
Si il caut in fiecare ochi cu pleata,
in fecare barbat visator. Il caut.
Pana la urma sunt doar eu.
20 iulie 2011
Necuvintele
Rar se intampla sa ma impresioneze o poezie atat de tare cum a facut-o Necuvintele, a lui Nichita Stanescu. Citeste si simte!
Necuvintele
El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat
Eu am intins spre el bratul ca o ramura.
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur.
El
un om singur.
Nichita Stanescu
22 aprilie 2011
Foc
ti-ai aprins flacara
rosie ca bujorul
eterna ca o clipa
Cui i-ar pasa
de o lumanare arzand?
care se pierde treptat
si alta ii ia locul
Dar uite cum
tu mocnesti
chiar daca e vant;
fara sa sti, fara sa vrei cu adevarat
E mai mult decat
nebunia fierbinte
a unui foc
Caci tu il traiesti
fara sa mori
fara sa moara
Nebunia esti tu!
19 aprilie 2011
Migratie
Cu aripi de puric
zbori spre idealuri
visand ca le atingi;
si pana acum
ai crezut ca se poate
Dar uite...
E Cineva care bate din picior
fara un ritm anume
Si in jurul ritmului se invarte
zborul tau
Dorinta creste, incetineste
si moare
la picioarele Lui
Ah! Tu sti ce faci?
si daca sti...
cum poti?
Gata! uita tot
ascunde-ti aripile
si hai sa-ncalecam pe o barza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)