Creatie

   " Peste sase luni avea sa nasca. Ceea ce fusese la inceput o singura celula, apoi un ciorchine de celule, un saculet de tesuturi, un fel de vierme, un viitor pestisor cu bronhii, se agita acum in ea si avea sa devina intr-o buna zi un om- un om in toata firea, care va suferi si se va bucura, va iubi si va ura- un om cu gandurile, amintirile si fantezia lui. Iar ceea ce fusese o picatura gelatinoasa avea sa-si inventeze un Dumnezeu si sa-l adore; ceea ce fusese un fel de pestisor avea sa creeze si, dupa ce va crea, sa devina un camp de lupta, pe care se vor infrunta binele si raul; ceea ce traia orbeste in ea ca un vierme parazitar avea sa priveasca la stele, sa asculte muzica si sa citeasca versuri. Un lucru se va transforma intr-o fiinta, o gramajoara de materie va deveni un corp omenesc, o minte omeneasca. In trupul ei se desfasura uluitorul proces al creatiei; Marjorie insa nu era constienta decat de boala si extenuarea ei; misterul creatiei reprezenta doar oboseala , uratenie si o neliniste permanenta in privinta viitorului."

Punct contrapunct de Aldous Huxley

Follow the star

  Ziua in care m-am nascut a ramas intiparita undeva pe un colt al unei stele indepartate. Nimeni nu va vedea vreodata acest semn-omagiu creat pentru un nou om. Nimeni nu stie cum arata, unde anume se afla si de ce...de fapt, nimeni nu stie de existenta lui. Daca ar afla cineva, nu ar fi interesat, pentru ca primul gand ar fi daca nu are si el un minuscul punct care sa fie numai si numai pentru el. Nimeni nu e interesat de nimeni, fiecare e interesant de el insusi.
   Si totusi, poate si numai pentru o clipa, ziua in care m-am nascut a fost cea mai importanta si cea mai superba pentru un om. Poate mai mult de o clipa, poate cateva ore sau zile. Pana s-au obisnuit cu mine. Si sigur, pe masura ce a trecut timpul, s-au uitat multe, pentru ca au venit altele, care, la randul lor, au devenit cele mai importante. Desi traim o rutina zilnica, "multe ne trec pe dinainte". Au fost atatea momente pe care le-am vazut si simtit ca cele mai frumoase, incat de fiecare data cand ne-am bucurat de cate unul, am crezut ca nu va putea fi vreodata egalat. Dar a venit altul, iar noi am uitat de cel din urma. Si tot asa, e un adevarat ciclu.