Porunca a V-a

     Cinsteste pe tatal si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

Daca El iti da alta tara unde primesti viza, iar parintii tai raman in tara in care te-ai nascut, cel mai potrivit mijloc de a-i cinsti e sa le trimiti cu regularitate bani, incat sa nu faca foamea in tara ta natala. Daca ramai in tara unde te-ai nascut si ai un salariu mediu pe economie, ii poti cinsti daca nu te intrebi prea des de ce mai fac umbra pamantului.

 Din Ispita si cele 10 porunci, Colectiile Cotidianul, 2008

Ce m-a invatat Mama

 La 4 ani credeam ca - Mama ştie  tot.
La 8 ani - Mama stie  multe.
La 12 ani - Mama nu  stie tot.
La 14 ani - Mama mea  nu stie nimic.
La 16 ani - Mama mea ?  Ce stie ea ?...
La 18 ani - Batrana  asta a copilarit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil  ca Mama sa stie ceva despre asta...
La 35 de ani -Inainte  de a decide, vreau sa ma sfatuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis  ca Mama poate sa ma îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar  fi facut Mama în acest caz ?
La 65 de ani - De-as  fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...

Tot ce am avut  vreodata nevoie sa invat, am invatat de la Mama.

M-a  invatat sa apreciez un lucru bun  facut: "Daca  tot va omorati, omorati-va afara! Abia am terminat  curatenia!"

M-a  Invatat religie:"'Roaga-te  sa iasa pata asta de pe  covor!!"

M-a  invatat logica: "Pentru  ca eu am spus! Si gata!"

M-a  invatat sa prezic viitorul: "Sa  folosesti mereu lenjerie curata, in caz ca vreodata ti  se intampla vreun accident"

M-a  invatat ironia: "Mai  plangi mult si atunci chiar o sa-ti dau un motiv sa  plangi!"

M-a  invatat sa fac economii: "Pastreaza  lacrimile pentru cand voi muri eu"

M-a  invatat osmoza. "Inchide  gura si ia si mananca!"

M-a  invatat contorsionism: "Mai  uita-te si tu de jur imprejurul tau...  "

M-a  invatat forta si vointa: "O  sa ramai la masa pana mananci  tot"

M-a  invatat meteorologie: "Se   pare ca a trecut un uragan prin camera ta!"

M-a  invatat masura: "Ti-am  zis de un milion de ori sa nu mai fii exagerat!"

M-a  invatat ciclul vieti:i "Eu  te-am adus pe lumea asta, si tot eu pot sa te si scot  din ea"

M-a  invatat sa modific tipurile de  comportament: "Nu te  mai purta ca taica-tau"

M-a  invatat invidia: '"Exista  un milion de copii pe lumea asta nu asa norocosi sa  aiba o mama asa minunata ca a ta  !"

M-a  invatat ventrilogia: "Nu-mi  raspunde inapoi! Taci din gura si spune: de ce ai  facut asta?''

M-a  invatat dontologia: Daca  inca o data mai vorbesti neintrebat, iti lipesc dintii  de perete!

M-a  invatat linia dreapta: " Iti  trag o palma de te indrepti  imediat"!

Hero

               Erou - persoana care se distinge prin vitejie si curaj exceptional


     Sigur, au mai fost si alte definitii ale cuvantului erou, dar mi-a placut aceasta, e mai simpla. Ma intreb daca suntem cu totii eroi vreodata....sau acest "titlu" e numai pentru anumiti oameni? Ce te face erou cu adevarat in ochii altor oameni si in ochii vietii? Si ar trebui sa scapam de explicatia din DEX. Cateodata, unele cuvinte au o semnificatie mult mai adanca decat ne putem noi inchipui citind explicatia acestuia in dictionar. Desi cred ca e un cliseu, tare mult as vrea sa putem deveni eroi in proprii ochi...sa fiu o eroina pentru mine insami. Sa dau dovada de un curaj exceptional in etapele vietii. Pozitiv sau negativ? De fapt, intrebarea corecta ar fi : si negativ e voie? Adica, tot eroina ma numesc daca dau dovada de un curaj iesit din comun  atunci cand iau o decizie si hotarasc sa ies din cutia in care stau momentan? Chiar daca decizia asta raneste alti oameni, dar imi face mie bine? Mai sunt eroina atunci?
     Si prin atatea intrebari ajung la altele...ce e un erou de fapt? Un om care "salveaza" alti oameni sau un om care se salveaza pe el insusi? E un paradox aici. Multe mame sunt eroine pentru ca isi iubesc copiii ingrozitor de mult, se sacrifica pentru ei si ar face-o de fiecare data, cand e nevoie. Insa, la ele nu prea se gandesc, nu fac schimbari, copiii inseamna totul. Unele traiesc intr-o mizerie spirituala, nu au curajul eroului din DEX pentru decizii care le includ pe ele, desi isi spun ca sunt incluse in deciziile care ii privesc pe copii. Mai sunt eroine atunci? In ochii mei da, dar nu pentru curajul nebun, ci pentru dragoste si sacrificiu.
      Unele mame cred ca ar fi mai degraba eroine pentru ele insele. Si asta se numeste egoism?

      Deci, desi nu esti un erou al tau, esti un erou al meu. Vezi paradoxul? Parca intreaga viata e un paradox.

       Uite un erou aici...