Hero

               Erou - persoana care se distinge prin vitejie si curaj exceptional


     Sigur, au mai fost si alte definitii ale cuvantului erou, dar mi-a placut aceasta, e mai simpla. Ma intreb daca suntem cu totii eroi vreodata....sau acest "titlu" e numai pentru anumiti oameni? Ce te face erou cu adevarat in ochii altor oameni si in ochii vietii? Si ar trebui sa scapam de explicatia din DEX. Cateodata, unele cuvinte au o semnificatie mult mai adanca decat ne putem noi inchipui citind explicatia acestuia in dictionar. Desi cred ca e un cliseu, tare mult as vrea sa putem deveni eroi in proprii ochi...sa fiu o eroina pentru mine insami. Sa dau dovada de un curaj exceptional in etapele vietii. Pozitiv sau negativ? De fapt, intrebarea corecta ar fi : si negativ e voie? Adica, tot eroina ma numesc daca dau dovada de un curaj iesit din comun  atunci cand iau o decizie si hotarasc sa ies din cutia in care stau momentan? Chiar daca decizia asta raneste alti oameni, dar imi face mie bine? Mai sunt eroina atunci?
     Si prin atatea intrebari ajung la altele...ce e un erou de fapt? Un om care "salveaza" alti oameni sau un om care se salveaza pe el insusi? E un paradox aici. Multe mame sunt eroine pentru ca isi iubesc copiii ingrozitor de mult, se sacrifica pentru ei si ar face-o de fiecare data, cand e nevoie. Insa, la ele nu prea se gandesc, nu fac schimbari, copiii inseamna totul. Unele traiesc intr-o mizerie spirituala, nu au curajul eroului din DEX pentru decizii care le includ pe ele, desi isi spun ca sunt incluse in deciziile care ii privesc pe copii. Mai sunt eroine atunci? In ochii mei da, dar nu pentru curajul nebun, ci pentru dragoste si sacrificiu.
      Unele mame cred ca ar fi mai degraba eroine pentru ele insele. Si asta se numeste egoism?

      Deci, desi nu esti un erou al tau, esti un erou al meu. Vezi paradoxul? Parca intreaga viata e un paradox.

       Uite un erou aici...

Perfectiunea imperfecta

   
    Un cuvat mai perfect decat  perfect nu exista. De asta e greu sa explici ce e perfect, pentru ca nu s-au inventat cuvinte pentru a descrie perfectiunea....oamenii cred si sustin ca perfectiunea nu exista. Si e adevarat, insa ei se refera la un alt fel de perfectiune, care nu are de-a face cu ceea ce simt alti oameni. Majoritatea nu stiu, nu inteleg, nu cauta...ei se rezuma la viata pe care o traiesc, fara sa realizeze ca inauntrul lor exista un "gol" pe care trebuie sa-l umple. Nu fac decat sa munceasca de pe-o zi pe alta, sa faca copii, sa se streseze ca nu le ajung banii, sa se certe din aceasta cauza, sa le iasa peri albi si ziua urmatoare sa o ia de la capat. Care de fapt ajunge sa fie aceiasi zi, in fiecare zi.
   Vreau sa cred ca viata inseamna mai mult de atat, vreau sa aflu ca nu exista rutina, nu acea rutina...si daca exista, sa primeasca o alta explicatie in DEX, pentru ca va fi o nebunie in acea rutina. Ba mai mult, vreau sa cunosc toate formele posibile de perfectiune.
   Pana acum sunt doua. Atunci cand mi-am dat seama ca un om prea bun, prea dragut, care tinde spre perfectiune e un om care ma sperie, care nu imi place, pe care nu il inteleg. Trebuie sa avem defecte, imperfectiuni...e normal. Acestea ne fac oamenii care suntem. Din aceasta cauza se spune ca nu exista perfectiune la oameni, pentru ca tot ce e perfect e de neimaginat. Iar oamenii nu pot fi asa, pentru ca nu s-ar mai numi oameni. Asa am invatat ca defectele ne fac perfecti in umanitatea noastra.
    De asemenea, am descoperit si o alta forma a acestui cuvant, perfectiune. Cand doi oameni sunt perfecti unul pentru celalalt. Initial, am auzit aceasta idee intr-un film si mi-a placut foarte mult...dar doar atat. Fara sa am sentimentul ca voi simti intr-o zi acest lucru.
   E greu de digerat sentimentul, e ciudat, simti ca dintr-un salt poti atinge luna. Aceasta alta forma a perfectiunii nu e perfecta, e la fel de imperfecta ca orice om, nu ar mai fi perfecta altfel.