15 ianuarie 2013

Fara el



Cu o floare prin geanta uitata,
Se plimba prin oras cu o privire crispata.
Inca il mai cauta si inca-l mai vrea,
Sufletul ii este strans intr-o curea.

Cat a trecut...nici nu mai stie.
Dar e cert, de cand a plecat
      nu se mai simte vie.
Nu mai stie sa zambeasca, sa iubeasca...
Nu mai stie cum sa traiasca

Fara el. Inima-i mai bate si acum
Gandindu-se la ei. Sa il uite? Nicidecum.
Cand inca mai simte atingerea lui
Si se cutremura: Ah, buzele lui...

Si peste tot il cauta cu privirea,
Nu se poate abtine, e mult prea dulce amintirea
Si prea amara in acelasi timp
Deja s-a scurs alt anotimp...

Fara el. Il vrea in fiecare clipa.
Tone de frig in fiinta-i se tot infiripa...
Si stie ca nu se mai poate. Dar spera.
Chiar daca cu intreaga lume dispera.

Pentru ca e fara el.