21 februarie 2013

Another kind of pain



    Daca as putea intelege de ce exist, as putea sa-ti spun ca sunt pentru noi doi, si ca tu, la randul tau, ai acelasi destin. De a fi unul din noi, jumatatea unui intreg. Dar nu inteleg, nu am raspunsul si nu te pot minti. Sunt o contemplativa, nu o mincinoasa.
    Dar ah, "ma doare o rana". Acum l-as putea pricepe pe Stanescu, durerea lui sufleteasca mai exact. Neputinta de a realiza ceva concret. Sunt doar cuvinte "mari" si simtiri si mai mari care domina un corp material, atat de puternic pana la aparitia lacrimilor.
    Stiu ca e o buba pe undeva, o caut cu disperare, dar nu o gasesc. Nu inteleg de ce exist, dar rana aia continua sa ma doara. Sunt bolnava. De cifra 1, pentru ca sunt Una si tu esti Unul. Pentru ca, impreuna, suntem Unul si Una in acelasi timp.
    Nu ma mai doare sufletul. Ma doare firul de par cu varful tocit, fiecare por si fiecare firisor de praf, fiecare zambet si fiecare respiratie. Ma doare alunita de pe sanul drept.
   Cand sunt Eu cu Mine, mi-e teama de Mine, de ceea ce as putea sa par in fata Ei. Ma vede mereu dezbracata, goala, iar eu mereu ma rusinez. Ma lasa in pace, nu mi-a zis niciodata nimic, asteapta sa o pot privi in ochi. In ultimul timp am inceput sa ma intreb daca nu cumva sunt Mine si privesc inspre Eu...
   Daca as putea intelege de ce exist, ti-as spune si tie de ce...

12 comentarii:

Andreea Scutariu spunea...

Existenta pare a fi un dar. Asa e oare?

Unknown spunea...

Cu siguranta. Numai ca uneori avem nevoie sa intelegem existenta acestui dar...

Eu si cu mine. spunea...

Scopul existentei noastre este de a ne consuma constient pe cat mai multe planuri simultane ale vietii materiale si spirituale.

Anonim spunea...

Dont't take life too serious, it's not like you're gonna get out of it alive! :)
http://www.youtube.com/watch?v=Bag1gUxuU0g

Unknown spunea...

Si totusi, caut un motiv pentru ceea ce este intre viata si moarte !

Superba melodia...

Anonim spunea...

Ehe, grea treaba, cautatu'.
Cred ca o cheie pentru intrebarea asta se afla in melodia de mai sus:

"Walking through the city streets
Is it by mistake or design?
I feel so alone on a Friday night
Can you make it feel like home, if I tell you you're mine?"

Pe mine versul "is it by mistake or design" ma duce cu gandul la cele doua conceptii despre lume si om, antagonice, si anume: creationismul si evolutionismul. Prima conceptie spune ca la baza lumii si a omului sta un Creator, un "Designer", un Dumnezeu, in sfarsit, o Persoana VIE care a pus o intentie, un plan, un sentiment atunci cand a facut totul. Cealalta, creationismul, spune ca nu exista nimic sau hai sa spunem ca nu exista un Cineva ci doar niste legi inerente atomilor si jocului dintre ei care au dus la aparitia mea si a ta.

Acestea fiind spuse, daca nu exista un Cineva, ceea ce ne inconjoara e un mare intunerc. Un intunerc dinaintea si dinapoia noastra. Un intuneric deasupra noastra in care isi duc veacul sorii, planetele, cometele, asteroizii supuse toate acelorasi legi neschimbabile si in definitiv moarte din punctul de vedere al unei constiinte vii cum e omul. Deci, un motiv pentru ce este intre nastere si moarte, la modul absolut vorbind, nu exista. Exista doar cauze. Viata pur si simplu este si trebuie sa o iei ca atare si sa te descurci cum poti pana la linia de finish. Cum imi zicea un prieten ateu, trebuie sa iti oferi singur un sens atunci cand nu exista. Ai de ales, ca la horoscop: cariera, bani si dragoste. :)
Partea nasoala, in contextul teoriei evolutioniste, este ca legile astea care guverneaza atomii au facut astfel incat sa rasara fiinte cum esti tu si eu care sa poata sa se intinda cu mintea si inima dincolo de granitile limitarii fizice, cum ar veni, omul nu se multumeste precum animalul sa fie o masina care proceseaza mancarea in excremente. Parca si-ar dori ceva mai mult de la viata decat o lupta pentru supravietuire. A exista nu e suficient in sine. Insa... nu e nimic mai mult d atat: aceleasi legi care se joaca cu materia, o compun, o descompun si o recompun la infinit, o infinita pulsatie. Sau exista? Exista bine si rau? Exista dragoste? Conteaza? :)

Cautarea unui sens in intervalul nastere-moarte isi gaseste un raspuns si are sens in cazul in care exista un Dumnezeu. Parerea mea! :)

Unknown spunea...

"Cautarea unui sens in intervalul nastere-moarte isi gaseste un raspuns si are sens in cazul in care exista un Dumnezeu"
Cu siguranta doar atunci conteaza!!!
Asta depinde de conceptia si credinta fiecaruia, daca crezi intr-un Creator adica Dumnezeu totul are sens, daca nu atunci totul e o nebuloasa, un paradox... traiesti dupa legile tale

Unknown spunea...

Am inteles. Cred ca atunci e o cautare ramificata. O cautare a lui Dumnezeu care va fi cheia cautarii raspunsului referitor la sensul vietii.

Mihai Voinescu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

Totusi sensul ti-l dai tu.... Dumnezeu iti da viata, sansa. restul depinde de tine.... cand iti alegi cum vrei sa traiesti, atunci iti alegi si cum vei muri. Ai libera alegere sa crezi ce vrei, sa traiesti cum vrei, si cu siguranta vei suporta consecintele. Orice se intampla, fericire, tristete, durere, suferinta, sunt doar simple consecinte
parerea mea

Unknown spunea...

Cautare sinonim cu rabdare. Imi place ce mi-ai scris, o sa tin minte. :)

Unknown spunea...

Ai foarte mare dreptate, Gyorgy. Noi alegem ceea ce facem, ne "alegem calea". Se numeste liberul arbitru, adica noi, oamenii, avem posibilitatea sa alegem ceea ce ni se ofera...asa cum ai spus si tu. Problema aceasta a fost dezbatuta foarte mult timp, pentru ca inainte se considera ca, fiind fiinte create, nu avem posibilitatea de a ne modifica natura. Chiar si acum mai exista persoane care au fost educate si cred ca destinul nostru e in mana lui Dumnezeu. Dar nu e asa. :)